Cosette sau rasplata suferintei

Cu totii stim povestea micutei Cosette, fetita aceea plapanda din Mizerabilii lui Victor Hugo. Si cu totii stim cat de mult a fost aceasta faptura exploatata de niste oameni care ar fi trebuit s-o ingrijeasca, s-o ocroteasca si sa-i ofere o educatie. Din pacate in lumea aceasta exista prea multe persoane astfel tratate chiar de societatea in sine, persoane capabile si doritoare de lupta.
Ce e mai rau e faptul ca insisi cei ce ar trebui sa ofere un ce e mai bun unui copil in formare vor incerca sa profite de pe urma tineretii fapturilor in grija. Asa cum un dascal ar trebui sa fie drept in notarea elevilor si nu in functie de sacosica ce-l asteapta la usa, sa ofere rolurile cele mai bune la serbari celor mai talentati nu copiilor prietenilor sai, asa ar trebui si in societate comportamentul sa fie conform regulilor moralei si ale eticii. Din pacate mai e mult de trait, poate chiar multe generatii dupa noi vor fi trecut pana sa domine spiritul dreptatii.
Cosette a fost multa vreme trista, deoarece asa cum micuta Cosette a lui Hugo a avut de muncit in casa mirsavilor Thernadier asa si ea a avut multe ponoase de tras din cauza saraciei, in primul rand la scoala. Faptul ca multa vreme nu si-a permis excursii, costumatii pentru scenete, a fost luata in ras de colegi si de unii dascali. A venit insa o vreme cind totusi roata s-a intors pentru ea cel putin si a cunoscut si oameni buni, oameni care i-au intins o mana de ajutor si nu i-au pus piedica, astfel incit acum este un caz fericit, acum poate intinde o mina altor persoane.

Este insa trista ca vede cum deseori copii asemenea ei au de suferit din cauza unor oameni meschini si carora nu li se da suficienta atentie. Oameni buni, acesta este un strigat de ajutor in societate, copii cu potential striga dupa ajutorul vostru si voi ce puteti sa faceti este sa pupati in fund niste profesori pentru notele odraselor voastre? De ce va educati copiii sa rada de cei saraci, sa-i marginalizeze din cauza ca nu au aceleasi jucarii ca ai vostri?
Traim intr-o societate bolnava iar aceasta este din cauza lipsei educatiei, lipsei interesului  de a sta alaturi de familie si a lipsei comunicarii. Fiecare paseaza motanul de la unul la altul, parintii dau vina pe profesori si viceversa. Problema este insa si la unii si la altii, nu e vina copiilor care stau si plang din cauza colegilor infumurati care-i ranesc la prima ocazie.
Josephine s-a trezit speriata. Imaginea Cosettei ii este foarte familiara, caci si ea a fost Cosette si vede din ce in ce mai multa lume in aceasta situatie. Linistea insa vine din partea unei familii ce a sprijinit-o la bine si la rau, oameni care au facut tot posibilul sa o scoata din ghearele unor meschini, oameni care i-au luat apararea de atatea ori. Insa doar ea stie cate altele s-au intamplat fara ca ea sa spuna… Spera insa intr-o lume mai buna si in sprijinul Jeannei in lupta contra acestor suflete intunecate.