Girls, girls, girls

Nu voi intelege niciodata spiritul asta de turma ca in filmele americane…
De exemplu cum sunt acele sororities formate din cele mai fitoase fete dintr-o anumita universitate. Ei aflati ca a ajuns si la noi trendul, numai ca oarecum diferit, dupa cum urmeaza…
Se gaseste cate o printesica din asta care se crede Blair Waldorf (da m-am uitat si eu la doua sezoane din Gossip Girl), desi nu are nici una din calitatile acesteia. Blair este frumoasa, desteapta, senzuala si foarte bogata. Personajul in discutie intr-adevar are bani (desigur nu la fel de multi ca si domnisoara din serial) si SE CREDE frumoasa, desteapta si senzuala.
Ca sa ajung la subiect (altfel ma veti intreba de ce am adus vorba despre acele sororities), va spun ca ceea ce este mai grav este ca printesica are pe langa ea niste catelusi care cred ca sunt prietene aproape surori. Sunt atat de bucuroase ca pot sta in preajma ei, ca ea le baga in seama din cand in cand si, ca sa-si arate marinimia, le mai face cate un cadou.

In schimb ele, sarmanele, nu sunt prietenele ei, caci un specimen de acest gen nu are prieteni (veti vedea de ce)… ele sunt ca niste secretare sau cum spuneam mai sus, catelusi, care asteapta comanda.
Spuneam ca printesicile de acest gen nu au prieteni… DE CE? Deoarece nimeni nu e mai grozav ca ele, nimeni nu poate ajunge la nivelul ei. Daca una din secretare are mai multe calitati decat ea, o va denigra in fata tuturor cunostintelor. Ba chiar in fata celorlalte secretare (ceea ce ma mira cum de restul nu si-au dat seama ca poate au trecut si ele pe acolo). Sigur ca discutii sau mici barfe exista in orice grup, dar sa fii plin de ranchiuna, sa iti scoti in gura lumii propriile prietene e cu totul altceva.
In acest caz, ce e de facut?